*ozocerítă și ozocherítă f., pl. e (vgr. ozé, miros, și keros, ceară). Min. O idrocarbură fosforescentă (numită și parafină naturală, ceară de pămînt saŭ ceară fósilă), care provine din destilarea naturală a petroluluĭ și se găsește la Cîmpina (Prahova), pe calea Slăniculuĭ (Bacăŭ), la Cricăŭ (Transilvania), în Galiția, în Caucazia ș. a. Se topește la 60° și se întrebuințează la facerea lumînărilor de parafină. V. cerezină.