Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru oxiton

OXIT├ôN, -─é, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuv├ónt) care are accentul pe ultima silab─â. ÔÇô Din fr. oxyton.
OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvînt care are accentul pe ultima silabă.
OXIT├ôN, oxitoane, s. n. Cuv├ónt care are accentul pe ultima silab─â. ÔÇô Fr. oxyton (<gr.).
!oxit├│n1 adj. m.; f. oxit├│n─â, pl. oxit├│ne
oxit├│n2 s. n., pl. oxit├│ne
oxitón adj. n., f. oxitónă; pl. n. și f. oxitóne
oxit├│n s. n., pl. oxit├│ne
OXIT├ôN, -─é adj., s.n. (Cuv├ónt) accentuat pe ultima silab─â. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys ÔÇô ascu╚Ťit. tonos ÔÇô accent].
OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
OXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau despre forme gramaticale) Care poartă accentul pe ultima silabă. /<fr. oxyton
OXIT├ôN, -─é adj. (< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys ÔÇô ascu╚Ťit, tonos ÔÇô accent): ├«n sintagmele cuv├ónt oxiton ╚Öi silab─â oxiton─â (v.).
OXI- ÔÇ×ascu╚Ťit, acru, acid, acut; oxigen, aerÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oxys ÔÇ×acru, ascu╚ŤitÔÇŁ > fr. oxy-, germ. id., engl. id. > rom. oxi-. Ôľí ~acant (v. -acant), adj., cu spini ascu╚Ťi╚Ťi; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme cu via╚Ťa condi╚Ťionat─â de folosirea oxigenului liber din atmosfer─â; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre organisme) care folose╚Öte oxigenul atmosferic; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., prezen╚Ťa de oxigen ├«ntr-un proces chimic aerob; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe ascu╚Ťite; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezint─â oxicefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deforma╚Ťie congenital─â a craniului, const├«nd ├«n ╚Ťuguierea lui; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care prefer─â solurile acide; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc pe solurile bogate ├«n acizi humici; ~fob (v. -fob), adj., 1. (Despre plante) Care evit─â solurile acide. 2. (Despre celule) F─âr─â afinitate pentru coloran╚Ťii acizi; ~fonie (v. -fonie1), s. f., vorbire cu voce exagerat de tare; ~gen (v. -gen1), s. n., element chimic gazos, incolor, inodor ╚Öi insipid, constituind o cincime din aerul atmosferic; ~genomorfoz─â (v. geno-1, v. -morfoz─â), s. f., modificare morfologic─â ╚Öi func╚Ťional─â a vegetalelor datorit─â influen╚Ťei oxigenului; ~genotaxie (v. geno-1, v. -taxie), s. f., mi╚Öcare orientativ─â a plantei sub influen╚Ťa reparti╚Ťiei inegale de oxigen; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f., pl., plante care cresc pe terenurile bogate ├«n humus; ~gon (v. -gon2), adj., cu v├«rf ascu╚Ťit; ~lit (v. -lit1), s. n., peroxid de sodiu care, ├«n contact cu apa, degaj─â oxigen; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Opera╚Ťie de determinare a cantit─â╚Ťii de oxigen din hemoglobin─â. 2. Determinare a cantit─â╚Ťii de acid liber con╚Ťinut ├«ntr-o substan╚Ť─â; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la determinarea cantit─â╚Ťii de hemoglobin─â din ╚Ťesutul sanguin; ~odont (v. -odont), adj., care are din╚Ťi ascu╚Ťi╚Ťi; ~opie (v. -opie), s. f., acuitate vizual, exagerat─â; ~osmie (v. -osmie1), s. f., acuitate olfactorie foarte dezvoltat─â; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semin╚Ťe ascu╚Ťite; ~stil (v. -stil), adj., (despre cochilii) cu columela ascu╚Ťit─â; ~ton (v. -ton), adj., s. n., (cuv├«nt) care se accentueaz─â pe ultima silab─â; ~tonic (v. -tonic), adj., (despre limbi) care tinde s─â pliseze accentul la sf├«r╚Öitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care formeaz─â o sintagm─â; ~tonie (v. -tonie), s. f., accentuare a unui cuv├«nt pe ultima silab─â; ~ur (v. -ur), s. m., vierme parazit care tr─âie╚Öte ├«n intestinul omului ╚Öi al animalelor, av├«nd partea terminal─â ascu╚Ťit─â.

Oxiton dex online | sinonim

Oxiton definitie

Intrare: oxiton (s.n.; -oane)
oxiton s.n.; -oane
Intrare: oxiton (adj.)
oxiton adj. adjectiv substantiv neutru