oxiton definitie

12 definiții pentru oxiton

OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvînt care are accentul pe ultima silabă.
OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).
!oxitón1 adj. m.; f. oxitónă, pl. oxitóne
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitón adj. n., f. oxitónă; pl. n. și f. oxitóne
oxitón s. n., pl. oxitóne
OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
OXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau despre forme gramaticale) Care poartă accentul pe ultima silabă. /<fr. oxyton
OXITÓN, -Ă adj. (< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit, tonos – accent): în sintagmele cuvânt oxiton și silabă oxitonă (v.).
OXI- „ascuțit, acru, acid, acut; oxigen, aer”. ◊ gr. oxys „acru, ascuțit” > fr. oxy-, germ. id., engl. id. > rom. oxi-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini ascuțiți; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme cu viața condiționată de folosirea oxigenului liber din atmosferă; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre organisme) care folosește oxigenul atmosferic; ~bioză (v. -bioză), s. f., prezența de oxigen într-un proces chimic aerob; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe ascuțite; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă oxicefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deformație congenitală a craniului, constînd în țuguierea lui; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care preferă solurile acide; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc pe solurile bogate în acizi humici; ~fob (v. -fob), adj., 1. (Despre plante) Care evită solurile acide. 2. (Despre celule) Fără afinitate pentru coloranții acizi; ~fonie (v. -fonie1), s. f., vorbire cu voce exagerat de tare; ~gen (v. -gen1), s. n., element chimic gazos, incolor, inodor și insipid, constituind o cincime din aerul atmosferic; ~genomorfoză (v. geno-1, v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și funcțională a vegetalelor datorită influenței oxigenului; ~genotaxie (v. geno-1, v. -taxie), s. f., mișcare orientativă a plantei sub influența repartiției inegale de oxigen; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f., pl., plante care cresc pe terenurile bogate în humus; ~gon (v. -gon2), adj., cu vîrf ascuțit; ~lit (v. -lit1), s. n., peroxid de sodiu care, în contact cu apa, degajă oxigen; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Operație de determinare a cantității de oxigen din hemoglobină. 2. Determinare a cantității de acid liber conținut într-o substanță; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la determinarea cantității de hemoglobină din țesutul sanguin; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți ascuțiți; ~opie (v. -opie), s. f., acuitate vizual, exagerată; ~osmie (v. -osmie1), s. f., acuitate olfactorie foarte dezvoltată; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe ascuțite; ~stil (v. -stil), adj., (despre cochilii) cu columela ascuțită; ~ton (v. -ton), adj., s. n., (cuvînt) care se accentuează pe ultima silabă; ~tonic (v. -tonic), adj., (despre limbi) care tinde să pliseze accentul la sfîrșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care formează o sintagmă; ~tonie (v. -tonie), s. f., accentuare a unui cuvînt pe ultima silabă; ~ur (v. -ur), s. m., vierme parazit care trăiește în intestinul omului și al animalelor, avînd partea terminală ascuțită.

oxiton dex

Intrare: oxiton (s.n.; -oane)
oxiton s.n.; -oane
Intrare: oxiton (adj.)
oxiton adj. adjectiv substantiv neutru