OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. A se combina cu oxigenul, a se transforma în oxid, a se acoperi cu oxid. V. rugini.

oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză

oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. și pl. oxideáză

OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)

OXIDÁ vb. v. oxigena.

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].

OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)

A OXIDÁ ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder

A SE OXIDÁ pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacție cu alte substanțe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder

oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul.

*oxidéz v. tr. (d. oxid). Prefac în oxid saŭ acoper cu o pătură oxidată. V. refl. Mă prefac în oxid: feru se oxidează (ruginește) la umezeală.

OXIDA vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)

oxida vb. v. OXIGENA.