OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde.

OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde.

OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval. Caliciu umflat, ovoid. FLORA R.P.R. II 131. Bărbatul Zoiei își ștergea cu batista sudoarea de pe chelia ovoidă. C. PETRESCU, Î. II 82.

ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde

ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. sg. ovoídă, pl. ovoíde

OVOÍD adj. v. ovoidal.

OVOÍD, -Ă adj. În formă de ou; oval; ovoidal, oviform. [Pron. -vo-id. / cf. fr. ovoïde < lat. ovum – ou, gr. eidos – formă].

OVOÍD, -Ă adj. cu aspect, în formă de ou; ovat; ovoidal, oviform. (< fr. ovoïde)

OVOÍD ~dă (~zi, ~de) Care are forma unui ou; oviform. /<fr. ovoïde

*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.

*ovoíd, -ă adj. (d. lat. ovum, oŭ, și -id din metaloid). Răŭ zis îld. oval. – Uniĭ zic și ovoidál.

OVOID adj. (BOT.) ovat, ovoidal. (Frunze ~.)

OVO- „ou, ovul, oval, ovular”. ◊ L. ovum „ou” > fr. ovo-, engl. id., it. id. > rom. ovo-. □ ~centru (v. -centru), s. n., centru divizionar al celulei-ou; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sexuală femelă în curs de maturație, la animale; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a ovulelor la animale; ~gon (v. -gon₁), s. n., cavitate în care se formează oosfera, specifică talofitelor; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă cu care începe procesul de ovogeneză; ~id (v. -id), adj., oviform*; sin. ovoidal; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., glucoproteidă din grupa mucinoizilor, cu structură analoagă mucinelor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a oului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se urmărește dezvoltarea embrionului în timpul incubației.