Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru otrăți

otrățí, otrățésc, vb. IV (reg.) 1. a ocărî, a certa. 2. a se strâmba, a se oțărî.
otrățí, otrățesc, vb. tranz. – A învenina, a otrăvi: „Nu-mi pare rău după el veci, că mi-o otrățât zâlele” (Faiciuc, 2008). – Et. nec. (MDA); posibil o contaminare între otrăvi și oțărî „a se strâmba (din pricina unei băuturi sau a unei mâncări cu gust neplăcut)”.

Otrăți dex online | sinonim

Otrăți definitie

Intrare: otrăți
otrăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Creare CV Creare CV