Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru otoree

OTOR├ëE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, ├«n cursul otitei. ÔÇô Din fr. otorrh├ęe.
OTOR├ëE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, ├«n cursul otitei. ÔÇô Din fr. otorrh├ęe.
otor├ęe s. f., art. otor├ęea, g.-d. art. otor├ęei; pl. otor├ęe
otor├ęe s. f., art. otor├ęea, g.-d. art. otor├ęei; pl. otor├ęe
OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere.
OTOR├ëE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrh├ęe, cf. gr. ous ÔÇô ureche, rhein ÔÇô a curge].
OTOR├ëE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrh├ęe)
OTOR├ëE f. Simptom al otitei const├ónd ├«n scurgerea de puroi din ureche. [Art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrh├ęe
OTOREE s. (MED.) (reg.) scurgere.
OTO- ÔÇ×ureche, auz, auditivÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ous, otos ÔÇ×urecheÔÇŁ > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. Ôľí ~cefal (v. -cefal), s. m., f─ât teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absen╚Ťa maxilarului inferior ╚Öi prin ├«nchiderea c─âii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., vezicul─â auditiv─â, specific─â nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o vezicul─â cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu ├«nt├«lnit─â ├«n labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recep╚Ťioneaz─â semnalele electrice, transform├«ndu-le ├«n semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senza╚Ťiei de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afec╚Ťiune purulent─â a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de s├«nge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii, nasului ╚Öi laringelui; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., afec╚Ťiune a urechii, caracterizat─â prin acoperirea timpanului cu ╚Ťesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disec╚Ťie a urechii.

Otoree dex online | sinonim

Otoree definitie

Intrare: otoree
otoree substantiv feminin