Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru otomani

OTOM├üN, -─é, otomani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La pl.) Nume dat ├«n Asia Mic─â popula╚Ťiilor turce care, sub conducerea lui Osman I, au creat statul feudal otoman; osmanl├ói; (╚Öi la sg.) persoan─â care f─âcea parte din aceast─â popula╚Ťie; p. ext. turc. 2. Adj. Care ╚Ťine de otomani (1), privitor la otomani. ÔÇô Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
OTOM├üN, -─é, otomani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Turc. 2. Adj. Turcesc. ÔÇô Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e, adj. (Învechit) Turcesc, turc. în dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război. BOLINTINEANU, O. 264. Capetele Brîncovenilor și ale Cantacuzinilor... căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 21.
*Otomán (Imperiul ~) s. propriu n.
otomán adj. m., s. m., pl. otománi; adj. f., s. f. otománă, pl. otománe
otomán (persoană) s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg. otománă, g.-d. art. otománei, pl. otománe
OTOMÁN adj. v. turcesc.
OTOMÁN s., adj. v. turc.
OTOM├üN1 ~─â (~i, ~e) ist. Care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
OTOM├üN2 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. ist. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
otoman a. se zice de Turci și de tot ce se referă la acest popor: Poarta otomană, Imperiul otoman.
Turcia f. sau Imperiul Otoman, Stat vast ce se ├«ntindea ├«n Europa, Azia ╚Öi Africa, coprinz├ónd: Turcia de Europa, Turcia de Azia, Arabia: apoi ╚Ť─ârile tributare Samos ╚Öi Egiptul; cu o popula╚Ťiune de 40 mil. loc. ╚Öi cu cap. Constantinopole. Monarhie ereditar─â ╚Öi constitu╚Ťional─â dela 1903, al c─ârui suveran (Sultan sau Padi╚Öah) era totdeodat─â ╚Öi c─âpetenia ecleziastic─â a Mahomedanilor. Imperiul e divizat ├«n vilaieturi sau pa╚Öal├ócuri, subdivizate ├«n sangiacuri. ÔĽĹ Turcia de Europa, partea imperiului otoman, ce coprindea vilaietele Constantinopole, Adrianopole, Salonic, Monastir, Cosova, Scutari, Ianina (cele cinci din urm─â pierdute ├«n r─âsboiul turco-balcanic din 1912, iar Albania constituit─â ├«n Stat independent); Turcia de Azia, partea imperiului otoman ce coprinde: Anatolia sau Azia-Mic─â, Armenia, Kurdistanul, Mesopotamia, Siria, Arabia ╚Öi Egiptul (vezi aceste nume). ├Än 1912, Turcia pierdu Tripolitania (cedat─â Italiei) ╚Öi, ├«n urma r─âsboiului cu Alia╚Ťii balcanici din 1912-1913, Albania ╚Öi Macedonia, prima constituit─â ├«n ╚Ťar─â autonom─â, iar a doua ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre Greci, S├órbi ╚Öi Bulgari, precum ╚Öi o parte din Tracia cedat─â Bulgariei. Suprafa╚Ťa Turciei europene, de 175 400 km. p. ├«naintea r─âsboiului balcanic, fu astfel redus─â la 23.000 km. p., iar popula╚Ťiunea la 2 1/4 mil. loc. Ca aliata Germaniei ├«n cursul r─âsboiului mondial (1914-1918), Turcia a suferit consecin╚Ťele capitul─ârii ╚Öi ├«nfr├óngerii. Teritoriul ei european a fost redus ╚Öi la Constantinopole chiar influen╚Ťa-i politic─â era mai mult nominal─â. Dar ├«n 1922, ├«n urma sdrobirii armatelor grece╚Öti, Turcia victorioas─â rec─âp─ât─â Tracia oriental─â prin tractatul din Lausanne (1923), care ├«i redete independen╚Ťa-i politic─â ╚Öi economic─â. Azi, Turcia constitue o republic─â de vrÔÇÖo 20 mil. loc, av├ónd ca re╚Öedin╚Ť─â Angora.
otom├ín, -─â s. (d. numele sultanulu─ş Otman, fundatoru Turcii─ş). Turc. Adj. Turcesc: imperiu otoman.
otoman adj. v. TURCESC.
otoman s., adj. v. TURC.
IMPERIUL OTOMAN v. Turcia.
OTOMANI, cultură din Epoca bronzului (sec. 19-13 î. Hr.); denumită astfel după așezările descoperite în satul Otomani (com. Sălacea, jud. Bihor). Aria culturii pornește de la poalele masivului Tatra, pe valea Hronului, în SE Slovaciei și NE Ungariei; răspândită în România pe o arie largă ce cuprindea N Crișanei, al Maramureșului, Câmpia Tisei.
POARTA OTOMAN─é, denumire dat─â Cur╚Ťii sultanului ╚Öi, prin extensiune, Imp. Otoman. Provine de la titulatura Sublima Poart─â, cum ├«╚Öi spunea cancelaria sultanului ├«n rela╚Ťiile diplomatice ╚Öi ├«n tratatele oficiale.

Otomani dex online | sinonim

Otomani definitie

Intrare: otoman (s.m.)
otoman substantiv masculin
Intrare: otoman (adj.)
otoman adjectiv
Intrare: otomani
otomani