oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.