OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu.

OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu.

OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Învechit) Otcupcic. Acesta era omul otcupciului care, după ce mă întrebă dacă am ceva marfă... începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98.

otcupcíu (înv.) s. m., art. otcupcíul; pl. otcupcíi, art. octupcíii (ci-ii)

otcupcíu s. m., art. otcupcíul; pl. otcupcíi, art. otcupcíii

otcúpcic m. (rus. otkupščik). Vechĭ. Antreprenor, cel ce lua în otcup. – Și -pcíŭ.