otcúp n., pl. urĭ (rus. ótkupŭ, închiriere, ot-kupátĭ, -pitĭ, a acapara, a închiria; vsl. otkupŭ, răscumpărare. V. pre-cupeț). Vechĭ. Antrepriza vămilor, ocnelor saŭ a altor lucrărĭ. Monopol. Maĭ pe urmă. Accize.