OTÁGIU, s. n. v. otaj.

OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.

OTÁGIU, s. n. v. otaj.

OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.

OTÁGIU, otagii, s. n. (învechit) Ostatic; zălog, amanet. Furia lui provenea din cauză că fugise tînărul Marco Bozzari, pe care-l avea otagiu de la tată-său. GHICA, S. 158.

otáj (înv.) s. n., pl. otáje

otáj s. n., pl. otáje

OTÁJ s. v. amanet, gaj, garanție, ostatic.

otaj s. v. AMANET. GAJ. GARANȚIE. OSTATIC.