Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru osuariu

OSU├üR, osuare, s. n. 1. Loc sau construc╚Ťie ├«n care sunt depuse osemintele rezultate din deshum─âri. 2. Monument funerar comemorativ, ├«ntr-un cimitir sau ├«ntr-un loc istoric, ├«n care se p─âstreaz─â osemintele osta╚Öilor c─âzu╚Ťi ├«ntr-o b─ât─âlie. [Pr.: -su-ar. ÔÇô Var.: osu├íriu s. n.] ÔÇô Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.
OSUÁRIU s. n. v. osuar.
OSU├üR, osuare, s. n. 1. Loc sau construc╚Ťie ├«n care sunt depuse osemintele rezultate din deshum─âri. 2. Monument funerar comemorativ, ├«ntr-un cimitir sau ├«ntr-un loc istoric, ├«n care se p─âstreaz─â osemintele osta╚Öilor c─âzu╚Ťi ├«ntr-o b─ât─âlie. [Pr.: -su-ar. ÔÇô Var.: osu├íriu s. n.] ÔÇô Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.
OSUÁRIU s. n. v. osuar.
OSU├üR, osuare, s. n. Monument ├«ntr-un cimitir sau pe un loc istoric, ori ├«nc─âpere ├«ntr-o biseric─â, m─ân─âstire sau alt─â cl─âdire ├«n care s├«nt p─âstrate osemintele celor mor╚Ťi. Gorganele s├«nt... adev─ârate osuare, unde zac genera╚Ťiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.
osuár (-su-ar) s. n., pl. osuáre
osuár s. n. (sil. -su-ar), pl. osuáre
OSUÁR s.n. v. osuariu.
OSU├üRIU s.n. Cl─âdire, ├«nc─âpere sau ni╚Ö─â ├«ntr-un edificiu funerar, ├«n care se p─âstreaz─â osemintele celor deceda╚Ťi; groap─â comun─â, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshum─ârile de pe c├ómpurile de lupt─â). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].
OSU├üR s. n. 1. monument funerar ├«n care se p─âstreaz─â osemintele celor deceda╚Ťi. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshum─ârile de pe c├ómpurile de lupt─â). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)
OSU├üR ~e n. Monument funerar comemorativ ├«n care sunt depuse osemintele osta╚Öilor c─âzu╚Ťi ├«ntr-o b─ât─âlie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossuaire, lat. ossuarium
*osu├íri┼ş n. (lat. ossuarium). Locu unde se adun─â oasele ├«ntrÔÇÖun cimitir (gropni╚Ť─â) or─ş ├«ntrÔÇÖun c├«mp de b─ât─âlie.

Osuariu dex online | sinonim

Osuariu definitie

Intrare: osuar
osuariu
osuar substantiv neutru
  • silabisire: -su-ar