OSTEOSINTÉZĂ, osteosinteze, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéosynthèse.

OSTEOSINTÉZĂ, osteosinteze, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéosynthèse.

osteosintéză (-te-o-) s. f., g.-d. art. osteosintézei; pl. osteosintéze

osteosintéză s. f. (sil. -te-o-) sinteză

OSTEOSINTÉZĂ s.f. (Med.) Operație chirurgicală de fixare și de reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. [< fr. ostéosynthèse, cf. gr. osteon – os, synthesis – sinteză].

OSTEOSINTÉZĂ s. f. intervenție chirurgicală de fixare și reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. (< fr. ostéosynthèse)

osteosintéză s. f. (med.) Reunirea și imobilizarea fragmentelor osoase fracturate prin plăci sau cuie metalice ◊ „[...] medicii [...] au optat pentru [...] osteosinteza cu metale cât mai rigide [...]” R.l. 27 VIII 84 p. 5 (din fr. ostéosynthèse; DEX, DN3)