10 definiții pentru ostenitor
OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare,
adj. (
Înv. și
pop.)
1. Obositor, istovitor;
p. ext. greu, dificil.
2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. –
Osteni +
suf. -tor.
OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare,
adj. (
Înv. și
pop.)
1. Obositor, istovitor;
p. ext. greu, dificil.
2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. –
Osteni +
suf. -tor.
OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare,
adj. 1. Obositor, istovitor, extenuant. [Poezia] este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289.
2. Care se străduiește, care muncește din greu; muncitor, truditor. După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38. ◊ (Substantivat) Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.
ostenitór (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. ostenitóri;
f. sg. și
pl. ostenitoáre
ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic. OSTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor ostenitor a. care ostenește: călătorie ostenitoare.
ostenitór, -oáre adj. Care te ostenește: drum, discurs ostenitor. Care s’a ostenit, care a muncit p. ceva: ostenitoriĭ bisericiĭ.
ostenitor adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC. Ostenitor dex online | sinonim
Ostenitor definitie