Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ostenitor

OSTENIT├ôR, -O├üRE, ostenitori, -oare, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munce╚Öte din greu, care se str─âduie╚Öte; muncitor, truditor. ÔÇô Osteni + suf. -tor.
OSTENIT├ôR, -O├üRE, ostenitori, -oare, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munce╚Öte din greu, care se str─âduie╚Öte; muncitor, truditor. ÔÇô Osteni + suf. -tor.
OSTENIT├ôR, -O├üRE, ostenitori, -oare, adj. 1. Obositor, istovitor, extenuant. [Poezia] este scris─â pe ╚Öasesprezece silabe, f─âr─â ca lungimea versurilor s-o fac─â ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. C─âl─âtoria fu lung─â ╚Öi ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. Iat-o... a╚Ötept├«nd sf├«r╚Öitul, ca un somn dup─â o ostenitoare c─âl─âtorie. NEGRUZZI, S. I 289. 2. Care se str─âduie╚Öte, care munce╚Öte din greu; muncitor, truditor. Dup─â cum a╚Ťi fost ostenitori, ╚śi cheltuitori, Poftim fi╚Ťi buni ╚Öi primitori. ╚śEZ. I 38. ÔŚŐ (Substantivat) Am fost ca un ostenitor mut Care-a gr─âit ╚Öi nu ╚Öi-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. L├«ng─â biserica aceasta e morm├«ntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii ╚Öi fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.
ostenitór (înv., pop.) adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre
ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre
OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.
OSTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor
ostenitor a. care ostenește: călătorie ostenitoare.
ostenit├│r, -o├íre adj. Care te ostene╚Öte: drum, discurs ostenitor. Care sÔÇÖa ostenit, care a muncit p. ceva: ostenitori─ş biserici─ş.
ostenitor adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.

Ostenitor dex online | sinonim

Ostenitor definitie

Intrare: ostenitor
ostenitor adjectiv