Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru oscilatoriu

OSCILAT├ôRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscileaz─â, cu oscila╚Ťii. ÔÇô Din fr. oscillatoire.
OSCILAT├ôRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscileaz─â, cu oscila╚Ťii. ÔÇô Din fr. oscillatoire.
OSCILAT├ôRIU, -IE, oscilatorii, adj. (Despre mi╚Öc─âri) Care oscileaz─â, cu oscila╚Ťii.
oscilatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. oscilatórie (-ri-e); pl. m. și f. oscilatórii
oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii
OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)
OSCILAT├ôRIU, -IE adj. (Despre mi╚Öc─âri) Care are oscila╚Ťii; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].
OSCILAT├ôRIU, -IE adj. cu oscila╚Ťii. (< fr. oscillatoire)
OSCILAT├ôRIU ~e (~i) 1) Care este de natura oscila╚Ťiilor; asem─ân─âtor cu oscila╚Ťiile. Fenomen ~. 2) Care ╚Ťine de oscila╚Ťii; propriu oscila╚Ťiilor. Metod─â ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire
oscilatoriu a. 1. care e de natura oscila╚Ťiunilor: mi╚Öcare oscilatorie; 2. fig. care se mi╚Öc─â alternativ ├«n sens invers.
*oscilat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. ╚Ötiin╚Ťific oscillatorius). Care e de natura oscila╚Ťiuni─ş: mi╚Öcare oscilatorie.
OSCILATORIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)
oscilatorii, mi╚Öc─âri (pl.), (engl.= oscillatory motions (fluctuations)) oscila╚Ťii generale (Belousov) ale scoartei terestre care determin─â transgresiunile ╚Öi regresiunile marine, f─âr─â modific─âri ├«n structura scoar╚Ťei (sin. mi╚Öc─âri epirogenice), ╚Öi oscila╚Ťii ondulatorii, care genereaz─â fosele geosinclinale, sineclizele, geoanticlinalele ╚Öi anteclizele.

Oscilatoriu dex online | sinonim

Oscilatoriu definitie

Intrare: oscilatoriu
oscilatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu