OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. (Despre mișcări) Care oscilează, cu oscilații.

oscilatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. oscilatórie (-ri-e); pl. m. și f. oscilatórii

oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii

OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)

OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].

OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)

OSCILATÓRIU ~e (~i) 1) Care este de natura oscilațiilor; asemănător cu oscilațiile. Fenomen ~. 2) Care ține de oscilații; propriu oscilațiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire

oscilatoriu a. 1. care e de natura oscilațiunilor: mișcare oscilatorie; 2. fig. care se mișcă alternativ în sens invers.

*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.

OSCILATORIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)

oscilatorii, mișcări (pl.), (engl.= oscillatory motions (fluctuations)) oscilații generale (Belousov) ale scoartei terestre care determină transgresiunile și regresiunile marine, fără modificări în structura scoarței (sin. mișcări epirogenice), și oscilații ondulatorii, care generează fosele geosinclinale, sineclizele, geoanticlinalele și anteclizele.