ORTOSTATÍSM s. n. (Med.) Menținere a corpului în poziția verticală. – Din fr. orthostatisme.

ORTOSTATÍSM s. n. (Med.) Menținere a corpului în poziția verticală. – Din fr. orthostatisme.

ortostatísm s. n.

ORTOSTATÍSM s.m. Poziția verticală, în picioare, a corpului. [< fr. orthostatisme].

ORTOSTATÍSM s. n. poziție verticală a corpului uman. (< fr. orthostatisme)

ortostatísm s. m. (med.) Poziția verticală a corpului ◊ „Dacă vrei să fii cosmonaut [...] proba în centrifugă, proba de ortostatism (destinată să verifice reacțiile cardiovasculare la presiuni diferite), testul de verificare a integrității sistemului respiratoriu [...]” R.l. 18 II 78 p. 6 (din fr. orthostatisme; DZ; DN3, DEX-S)