Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru orogenetic

OROGEN├ëTIC, -─é, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. ÔÇô Din orogenez─â (dup─â genetic).
OROGEN├ëTIC, -─é, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. ÔÇô Din orogenez─â (dup─â genetic).
OROGENÉTIC, -Ă, orogeneiici, -e, adj. Orogenic.
orogen├ętic adj. m., pl. orogen├ętici; f. orogen├ętic─â, pl. orogen├ętice
orogen├ętic adj. Ôćĺ genetic
OROGENÉTIC adj. v. orogenic.
OROGENÉTIC, -Ă adj. Orogenic. [Cf. germ. orogenetisch].
OROGENÉTIC, -Ă adj. referitor la orogeneză; orogenic. (< germ. orogenetisch)
OROGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) v. OROGENIC. /Din orogeneză
OROGENETIC adj. (GEOL.) orogenic.
ORO- ÔÇ×munte, montan, alpinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oros ÔÇ×munteÔÇŁ > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. Ôľí ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care cre╚Öte pe mun╚Ťi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegeta╚Ťie) adaptat la condi╚Ťiile aspre ale mun╚Ťilor ├«nal╚Ťi; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vast─â a scoar╚Ťei terestre ├«n care s-au produs puternice mi╚Öc─âri tectonice, duc├«nd la apari╚Ťia unui lan╚Ť muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea mun╚Ťilor; sin. orogenic; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lan╚Ťurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramur─â a geologiei care studiaz─â formarea lan╚Ťurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configura╚Ťiei mun╚Ťilor; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â apele ╚Öi relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramur─â a geodeziei care se ocup─â cu m─âsurarea ├«n─âl╚Ťimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textur─â grosier─â.

Orogenetic dex online | sinonim

Orogenetic definitie

Intrare: orogenetic
orogenetic adjectiv