Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 25010:

ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Animal mamifer semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (Ornithorhynchus anatinus). – Din fr. ornithorynque.

Ornitorinc dex online | sinonim

Ornitorinc definitie