ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A împodobi, a decora. V. înfrumuseța. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291.