ORNAMENTÁL, -Ă, ornamentali, -e, adj. Care servește ca ornament, ca podoabă; decorativ. ◊ Plante ornamentale = plante cultivate în parcuri, grădini sau locuințe în scopuri decorative. – Din fr. ornemental.

ORNAMENTÁL, -Ă, ornamentali, -e, adj. Care servește ca ornament, ca podoabă; decorativ. ◊ Plante ornamentale = grup de plante cultivate în parcuri, grădini sau locuințe în scopuri decorative. – Din fr. ornemental.

ORNAMENTÁL, -Ă, ornamentali, -e, adj. Care servește ca ornament, ca podoabă, decorativ. Plantă ornamentală. Motive ornamentale.

ornamentál adj. m., pl. ornamentáli; f. ornamentálă, pl. ornamentále

ornamentál adj. m., pl. ornamentáli; f. sg. ornamentálă, pl. ornamentále

ORNAMENTÁL adj. v. decorativ.

ORNAMENTÁL, -Ă adj. De podoabă, decorativ. ♦ Plante ornamentale = grup de plante cultivate în parcuri, grădini sau locuințe în scopuri decorative. [Cf. fr. ornemental, it. ornamentale].

ORNAMENTÁL, -Ă adj. care servește ca ornament; decorativ. (< fr. ornemental)

ORNAMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care conține ornamente; prevăzut cu ornamente. Stil ~. 2) Care servește drept ornament; cu destinație de ornamentare; decorativ. Element ~. Plantă ~ă. /<fr. ornemental

ornamental a. ce poate servi de ornament.

*ornamentál, -ă adj. (fr. ornemental). Relativ la ornamente: stilu ornamental. Care servește saŭ poate servi ca ornament: plante ornamentale.

ORNAMENTAL adj. decorativ, ornant. (Element ~.)

ALLIUM L. ceapă ornamentală, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia și America de N, peste 280 specii, înalte pînă la 1,50 m, erbacee, cu bulbi. Frunze de la nivelul solului, plante cilindrice, mai tîrziu, în interior, goale. Pețiolul rotund, tubular. Flori (foliolele perigonului 6, libere, mici, înguste, 6 stamine mai lungi decît stigmatul și stilul, albe, roz, galbene și albastre) dispuse în umbele compacte, la capătul unei tulpini fără frunze.