ornamenta definitie

12 definiții pentru ornamenta

ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornementer.
ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornementer.
ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi cu ornamente, a orna, a decora ceva cu un motiv.
ornamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 ornamenteáză
ornamentá vb., ind. prez. 1 sg. ornamentéz, 3 sg. și pl. ornamenteáză
ORNAMENTÁ vb. 1. v. împodobi. 2. v. garnisi.
ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].
ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)
A ORNAMENTÁ ~éz tranz. A împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora. /<fr. ornementer
ornamentà v. a îmbogăți cu ornamente.
*ornamentéz v. tr. (fr. ornementer). Ornez, pun ornamente.
ORNAMENTA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a orna, a pavoaza. (A ~ fațada unei clădiri.) 2. a garnisi, a împodobi, a orna. (A ~ o rochie cu...)

ornamenta dex

Intrare: ornamenta
ornamenta verb grupa I conjugarea a II-a