ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (În opoziție cu vertical, despre o dreaptă sau un plan) Paralel cu suprafața liberă a unui lichid în stare de imobilitate. O rețea de galerii, perfect orizontale, străbate toată mina. BOGZA, Ț. 63. ◊ (Adverbial) Mergem orizontal un fragment de galerie. BOGZA, Ț. 62. ◊ (Substantivat) Totul e turtit, așezat, contopit în orizontala cîmpiei deasupra căreia... e o lume necunoscută. BOGZA, C. O. 385.