ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.

ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.

oripilá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oripileáză

oripiláre (livr.) s. f., g.-d. art. oripilắrii

oripilá vb., ind. prez. 1 sg. oripiléz, 3 sg. și pl. oripileáză

oripiláre s. f., g.-d. art. oripilării

ORIPILÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].

ORIPILÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].

ORIPILÁ vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)