Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru oripilare

ORIPIL├ü, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«ngrozi. ÔÖŽ A indispune, a sup─âra foarte tare. ÔÇô Din fr. horripiler.
ORIPIL├üRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. ÔÇô V. oripila.
ORIPIL├ü, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«ngrozi. ÔÖŽ A indispune, a sup─âra foarte tare. ÔÇô Din fr. horripiler.
ORIPIL├üRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. ÔÇô V. oripila.
oripilá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oripileáză
oripiláre (livr.) s. f., g.-d. art. oripilắrii
oripil├í vb., ind. prez. 1 sg. oripil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oripile├íz─â
oripiláre s. f., g.-d. art. oripilării
ORIPIL├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A ├«nfiora, a ├«ngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari ÔÇô a avea p─ârul ridicat].
ORIPIL├üRE s.f. (Fran╚Ťuzism) Ac╚Ťiunea de a oripila ╚Öi rezultatul ei; ├«nfiorare, ├«ngrozire, groaz─â. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
ORIPIL├ü vb. tr. a ├«nfiora, a ├«ngrozi. ÔŚŐ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)

Oripilare dex online | sinonim

Oripilare definitie

Intrare: oripila
oripila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: oripilare
oripilare substantiv feminin