Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru oripilant

ORIPIL├üNT, -─é, oripilan╚Ťi, -te, adj. (Livr.) ├Änfior─âtor, ├«ngrozitor. ÔÇô Din fr. horripilant.
ORIPIL├üNT, -─é, oripilan╚Ťi, -te, adj. (Livr.) ├Änfior─âtor, ├«ngrozitor. ÔÇô Din fr. horripilant.
oripil├ínt (livr.) adj. m., pl. oripil├ín╚Ťi; f. oripil├ínt─â, pl. oripil├ínte
oripil├ínt adj. m., pl. oripil├ín╚Ťi; f. sg. oripil├ínt─â, pl. oripil├ínte
ORIPIL├üNT, -─é adj. (Fran╚Ťuzism) ├Änfior─âtor, ├«ngrozitor. [Var. horipilant, -─â adj. / < fr. horripilant].
ORIPILÁNT, -Ă adj. înfiorător, îngrozitor. (< fr. horripilant)
*oripil├ínt, -─â adj. (fr. horripilant, d. horripiler, a face pe cineva s─â i se zb├«rleasc─â p─âru de groaz─â, d. lat. horripilo, -├íre, a ╚Ťi se zb├«rli p─âru de groaz─â, d. horr├ęscere, a se ├«nfiora, ╚Öi pilus, p─âr. V. oribil ╚Öi p─âr 1). Fam. Care-╚Ť─ş zb├«rle╚Öte p─âru de groaz─â: manualele didactice ale unor ÔÇ×pedagog─şÔÇŁ ├«s ├«n adev─âr oripilante. Adv. ├Än mod oripilant: a scrie oripilant.

Oripilant dex online | sinonim

Oripilant definitie

Intrare: oripilant
oripilant adjectiv