ORIPILÁNT, -Ă, oripilanți, -te, adj. (Livr.) Înfiorător, îngrozitor. – Din fr. horripilant.

ORIPILÁNT, -Ă, oripilanți, -te, adj. (Livr.) Înfiorător, îngrozitor. – Din fr. horripilant.

oripilánt (livr.) adj. m., pl. oripilánți; f. oripilántă, pl. oripilánte

oripilánt adj. m., pl. oripilánți; f. sg. oripilántă, pl. oripilánte

ORIPILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Înfiorător, îngrozitor. [Var. horipilant, -ă adj. / < fr. horripilant].

ORIPILÁNT, -Ă adj. înfiorător, îngrozitor. (< fr. horripilant)

*oripilánt, -ă adj. (fr. horripilant, d. horripiler, a face pe cineva să i se zbîrlească păru de groază, d. lat. horripilo, -áre, a ți se zbîrli păru de groază, d. horréscere, a se înfiora, și pilus, păr. V. oribil și păr 1). Fam. Care-țĭ zbîrlește păru de groază: manualele didactice ale unor „pedagogĭ” îs în adevăr oripilante. Adv. În mod oripilant: a scrie oripilant.