*originál, -ă adj. (lat. originalis). De la origine, primitiv: izvoarele originale ale istoriiĭ. Care n’a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte: cugetare originală, tabloŭ original. Care scrie, care compune cum n’aŭ maĭ scris (n’aŭ maĭ compus) alțiĭ pînă atuncĭ: scriitor, pictor original. Singular, straniŭ, excentric, bizar, cĭudat, ca la neoamenĭ: caracter original. Păcatu original (saŭ originar, păcatu de care, după credința creștinească, s’aŭ făcut vinovațĭ toțĭ oameniĭ pin persoana luĭ Adam. S. m. și f. Persoană excentrică. S. n., pl. e și urĭ. Manuscript, text, carte după care s’a făcut o copie saŭ o traducere: originalu uneĭ poeziĭ, unuĭ tratat. Operă de artă după care s’a făcut o imitațiune saŭ persoană al căreĭ portret s’a făcut: portret care nu seamănă cu originalu (V. izvod). Adv. Chear de la origine: contract original vițiat. În original, în textu original, în opera de artă originală: am citit Iliada în original, am văzut acest tabloŭ în original la Luvru.