Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru organogen

ORGANOG├ëN, -─é, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice din structura animalelor ╚Öi a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, forma╚Ťiuni geologice) Care const─â din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub ac╚Ťiunea organismelor. ÔÇô Din fr. organog├Ęne.
ORGANOG├ëN, -─é, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice din structura animalelor ╚Öi a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, forma╚Ťii geologice) Care const─â din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub ac╚Ťiunea organismelor. ÔÇô Din fr. organog├Ęne.
ORGANOG├ëN, -─é, organogeni, -e, adj. (Despre elemente chimice) Care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice din structura animalelor ╚Öi a vegetalelor.
organog├ęn adj. m., pl. organog├ęni; f. organog├ęn─â, pl. organog├ęne
organog├ęn adj. m., pl. organog├ęni; f. sg. organog├ęn─â, pl. organog├ęne
ORGANOGÉN s. v. biolit.
ORGANOG├ëN, -─é adj. (Biol.; despre elemente) Care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice animale sau vegetale. ÔÖŽ (Despre roci) De origine organic─â. [< fr. organog├Ęne, cf. gr. organon ÔÇô organ, gennan ÔÇô a na╚Öte].
ORGANOG├ëN, -─é adj. 1. (despre elemente chimice) care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice animale sau vegetale. 2. (despre roci minerale etc.) de origine organic─â. (< fr. organog├Ęne)
ORGANOG├ëN ~─â (~i, ~e) 1) (despre elemente chimice) Care intr─â ├«n componen╚Ťa substan╚Ťelor din structura organismelor animale sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etc.) Care este format din r─âm─â╚Öi╚Ťe de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogene
ORGANOGEN s. (MIN.) biolit, organolit, roc─â organogen─â.
organogen, (engl.= organogenic) de origine organic─â; sediment sau roc─â formate prin procese de precipitare biochimic─â a carbona╚Ťilor, silicei, fosfa╚Ťilor (ex.: stromatolit, calcar recifal, spongolit, diatomit) sau prin acumularea materiei org.
ORGANO- ÔÇ×organ, organic, organismÔÇŁ. ÔŚŐ gr. organon ÔÇ×instrument, organÔÇŁ > fr. organo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. organo-. Ôľí ~filetic (v. -filetic), adj., referitor la apari╚Ťia, diferen╚Ťierea ╚Öi evolu╚Ťia istoric─â a organelor vegetale sau animale; ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate deosebit─â pentru anumite organe sau ╚Ťesuturi; ~filie (v. -filie3), s. f., filogenie a organelor; ~filogenez─â (v. filo-2, v. -genez─â), s. f., studiu al dezvolt─ârii organelor din punct de vedere filogenetic; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care intr─â ├«n compozi╚Ťia substan╚Ťelor organice. 2. Care s-a format sub ac╚Ťiunea organismelor vegetale sau animale. 3. Care particip─â la formarea compu╚Öilor organici. 4. Care produce organe; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a organelor ├«n cursul dezvolt─ârii individuale a organismelor; sin. organogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., organogenez─â*; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplin─â care se ocup─â cu descrierea organelor animalelor ╚Öi vegetalelor. 2. Morfologia extern─â a organelor; ~ide (v. -id), s. f. pl., p─âr╚Ťi din protoplasma celulei, care ├«ndeplinesc anumite func╚Ťiuni; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Substan╚Ť─â) care are afinitate pentru un anumit organ. 2. adj., Care afecteaz─â organele de sim╚Ť. 3. adj., Care apreciaz─â calitatea produselor alimentare cu ajutorul organelor de sim╚Ť; ~lit (v. -lit1), s. n., roc─â sedimentar─â de origine organic─â; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu ╚Ötiin╚Ťific al organelor; ~patie (v. -patie), s. f., boal─â a organelor, ├«nso╚Ťit─â de leziuni; ~pexie (v. -pexie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de fixare a unui organ anormal; ~plastic (v. -plastic), adj., capabil de a forma organe; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a organelor ├«n func╚Ťie de anumite criterii ╚Öi caractere; ~terapie (v. -terapie), s. f., metod─â de tratare a unor boli, bazat─â pe folosirea organelor sau a glandelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare chirurgical─â a unui organ; ~trofic (v. -trofic), adj., care se hr─âne╚Öte cu substan╚Ťe organice; ~trop (v. -trop), adj., care se fixeaz─â pe anumite ╚Ťesuturi organice; sin. organotropi; ~tropic (v. -tropic), adj., organotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., capacitate a unor agen╚Ťi patogeni de a infecta anumite organe ale gazdei; sin. organotropism.

Organogen dex online | sinonim

Organogen definitie

Intrare: organogen
organogen adjectiv