Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru organism

ORGAN├ŹSM, organisme, s. n. 1. Sistem viu (animal, plant─â, microorganism) care este capabil de reproducere, cre╚Ötere ╚Öi ├«ntre╚Ťinere; corp, fiin╚Ť─â. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot ├«nchegat; ceea ce func╚Ťioneaz─â ├«n mod organizat. ÔÖŽ Organiza╚Ťie (1). ÔÇô Din lat. organismus, ngr. organism├│s, germ. Organismus, fr. organisme.
ORGAN├ŹSM, organisme, s. n. 1. Totalitatea organelor ╚Öi a p─âr╚Ťilor indisolubil legate ├«ntre ele ale unei fiin╚Ťe vii; corp, fiin╚Ť─â. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot ├«nchegat; ceea ce func╚Ťioneaz─â ├«n mod organizat. ÔÖŽ Organiza╚Ťie (1). ÔÇô Din lat. organismus, ngr. organism├│s, germ. Organismus, fr. organisme.
ORGAN├ŹSM, organisme, s. n. 1. Corp (I 1), fiin╚Ť─â. Organisme animale. Organisme vegetale, cm Ac╚Ťiunea virusului ├«n organism, a╚Öa cum era de a╚Öteptat, este departe de a se limita la ficat; boala general─â afecteaz─â ├«ntreg organismul. NICOLAU, H. I. 28. Criza a trecut, a fost bine ├«ngrijit la ambulan╚Ť─â ├«nainte de a ajunge aci. ╚śi este un organism robust, un om tare. C. PETRESCU, ├Ä. II 45. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot ├«nchegat; ceea ce func╚Ťioneaz─â ├«n mod perfect organizat. V. organiza╚Ťie. Omul, ├«n societatea modern─â, e o celul─â legat─â de organismul social. GHEREA, ST. CR. II 342.
organ├şsm s. n., pl. organ├şsme
organ├şsm s. n., pl. organ├şsme
ORGAN├ŹSM s. v. organ.
ORGAN├ŹSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formeaz─â o fiin╚Ť─â; corp, fiin╚Ť─â. 2. (Fig.) Ceea ce se prezint─â, func╚Ťioneaz─â ca un tot unitar; organiza╚Ťie. [< fr. organisme].
ORGAN├ŹSM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism ╚Öi reproducere; fiin╚Ť─â. 2. (fig.) ceea ce se prezint─â, func╚Ťioneaz─â ca un tot unitar; organiza╚Ťie. 3. asocia╚Ťie de persoane, societate oficial─â recunoscut─â. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))
ORGAN├ŹSM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate ├«ntre ele, care constituie un tot ├«ntreg ├«n stare s─â func╚Ťioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organism├│s, germ. Organismus, fr. organisme
organism n. 1. dispozi╚Ťiune general─â a organelor ╚Öi totalitatea func╚Ťiunilor ce execut─â; 2. fig. constituirea unui lucru organizat.
*organ├şzm n., pl. e (fr. organisme, d. organe, organ). Totalitatea organelor unu─ş animal sa┼ş vegetal: organizmu omenesc. Fig. Totalitatea p─âr╚Ťilor unu─ş lucru organizat: un organizm politic.
ORGANISM s. organ. (~ de stat.)
ORGAN├ŹSM (< fr. {i}) s. n. 1. Sistem viu (animal, plant─â, microorganism) care este capabil de reproducere, cre╚Ötere ╚Öi ├«ntre╚Ťinere. Majoritatea o. au structur─â celular─â (mono- sau pluricelular─â). Formarea unui o. pluricelular constituie un proces care include diferen╚Ťierea structurilor (celule, ╚Ťesuturi, organe) ╚Öi func╚Ťiilor legate str├óns ├«ntre ele. Totalitatea o. formeaz─â materia vie. O. modificat genetic (OMG) = o. al c─ârui genom a fost modificat prin inginerie genetic─â; prin intermediul celulelor reproduc─âtoare (game╚Ťi) modificarea (de importan╚Ť─â economic─â) se transmite ereditar descenden╚Ťilor. Organisme sinantrope v. sinantrop. O. autotrof v. autotrof. O. heterotrof v. heterotrof. 2. O. toren╚Ťial v. torent. 3. P. ext. Fig. Ceea ce apare ca un tot ├«nchegat; ceea ce func╚Ťioneaz─â ├«n mod perfect organizat. 4. Organiza╚Ťie (1).

Organism dex online | sinonim

Organism definitie

Intrare: organism
organism substantiv neutru