ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme.

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Totalitatea organelor și a părților indisolubil legate între ele ale unei ființe vii; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme.

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Corp (I 1), ființă. Organisme animale. Organisme vegetale, cm Acțiunea virusului în organism, așa cum era de așteptat, este departe de a se limita la ficat; boala generală afectează întreg organismul. NICOLAU, H. I. 28. Criza a trecut, a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust, un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod perfect organizat. V. organizație. Omul, în societatea modernă, e o celulă legată de organismul social. GHEREA, ST. CR. II 342.

organísm s. n., pl. organísme

organísm s. n., pl. organísme

ORGANÍSM s. v. organ.

ORGANÍSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formează o ființă; corp, ființă. 2. (Fig.) Ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. [< fr. organisme].

ORGANÍSM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism și reproducere; ființă. 2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. 3. asociație de persoane, societate oficială recunoscută. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))

ORGANÍSM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate între ele, care constituie un tot întreg în stare să funcționeze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme

organism n. 1. dispozițiune generală a organelor și totalitatea funcțiunilor ce execută; 2. fig. constituirea unui lucru organizat.

*organízm n., pl. e (fr. organisme, d. organe, organ). Totalitatea organelor unuĭ animal saŭ vegetal: organizmu omenesc. Fig. Totalitatea părților unuĭ lucru organizat: un organizm politic.

ORGANISM s. organ. (~ de stat.)

ORGANÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere. Majoritatea o. au structură celulară (mono- sau pluricelulară). Formarea unui o. pluricelular constituie un proces care include diferențierea structurilor (celule, țesuturi, organe) și funcțiilor legate strâns între ele. Totalitatea o. formează materia vie. O. modificat genetic (OMG) = o. al cărui genom a fost modificat prin inginerie genetică; prin intermediul celulelor reproducătoare (gameți) modificarea (de importanță economică) se transmite ereditar descendenților. Organisme sinantrope v. sinantrop. O. autotrof v. autotrof. O. heterotrof v. heterotrof. 2. O. torențial v. torent. 3. P. ext. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod perfect organizat. 4. Organizație (1).