Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru organ

ORG├üN2, organe, s. n. (├Änv.) 1. Harp─â, lir─â. 2. Org─â. ÔÇô Din sl. or(┼ş)gan┼ş, ngr. ├│rganon, lat. organum, it. organo.
ORG├üN1, organe, s. n. 1. Parte din corpul unei fiin╚Ťe vii, care ├«ndepline╚Öte una sau mai multe func╚Ťii vitale sau utile vie╚Ťii. ÔÖŽ Gur─â; p. ext. voce, glas. 2. Parte component─â a unui mecanism, a unui aparat, a unei ma╚Öini, format─â din una sau din mai multe piese, av├ónd o anumit─â func╚Ťie. 3. Fig. Mijloc, instrument de ac╚Ťiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri care indic─â felul sau apartenen╚Ťa) Ziar, revist─â. 4. Grup de persoane care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie politic─â, social─â, administrativ─â etc.; institu╚Ťie politic─â, social─â, administrativ─â etc. reprezentat─â de aceste persoane. ÔÇô Din ngr. ├│rganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.
ORG├üN1, organe, s. n. 1. Parte din corpul unei fiin╚Ťe vii, care ├«ndepline╚Öte una sau mai multe func╚Ťii vitale sau utile vie╚Ťii. ÔÖŽ Gur─â; p. ext. voce, glas. 2. Parte component─â a unui mecanism, a unei ma╚Öini, format─â din una sau din mai multe piese, av├ónd o anumit─â func╚Ťie. 3. Fig. Mijloc, instrument de ac╚Ťiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri care indic─â felul sau apartenen╚Ťa) Ziar, revist─â. 4. Grup de persoane care ├«ndepline╚Öte o func╚Ťie politic─â, social─â, administrativ─â etc.; institu╚Ťie politic─â, social─â, administrativ─â etc. reprezentat─â de aceste persoane. ÔÇô Din ngr. ├│rganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.
ORG├üN2, organe, s. n. (├Änv.) 1. Harp─â, lir─â. 2. Org─â. ÔÇô Din sl. or(┼ş)gan┼ş, ngr. ├│rganon, lat. organum, it. organo.
ORG├üN2, organe, s. n. (├Änvechit) 1. Harf─â, lir─â. Organe, fluiere, chit─âri, al─âute, buciume, cimpoaie ╚Öi alte multe d-alde astea c├«ntau ├«ntr-o unire. ISPIRESCU, L. 237. ╚śi ├«n g├«ndu-mi trece vintul, capul arde pustiit, Aspru, rece sun─â c├«ntul cel etern neispr─âvit- Ah! organele-s sf─ârmate ╚Öi maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. 2. Org─â. Toat─â ob╚Ötea, cuvioas─â... asculta c├«nt─ârile latine╚Öti ale b─âiatului ╚Öi r─âsunetul m─âre╚Ť al organului. ODOBESCU, S. I 101. Mun╚Ťii s├«nt a lui [templului] altare, codrii, organe sonoare, Unde criv─â╚Ťul p─âtrunde sco╚Ť├«nd note-ngrozitoare. ALECSANDRI, P. III 18.
ORG├üN1, organe, s. n. 1. Parte din corpul unei fiin╚Ťe, prin care se realizeaz─â una sau mai multe func╚Ťiuni vitale sau utile vie╚Ťii. Ochiul este organul v─âzului. Ôľş Da stra╚Önic ghiers, p─ârinte Gherm─ânu╚Ť─â! Halal de organ. HOGA╚ś, M. N. 147. Floarea ce cu naivitate minte prin haina ei str─âlucit─â c─â e ferice ├«nl─âuntrul ginga╚Öelor sale organe. EMINESCU, N. 61. 2. (La ma╚Öini sau mecanisme) Ansamblu de piese ├«mbinate (uneori o pies─â monobloc); p. ext. grup de piese reunite, av├«nd o anumit─â func╚Ťiune. 3. Fig. Mijloc, instrument (de ac╚Ťiune, de comunicare, de ├«n╚Ťelegere etc.), p. ext. exponent. S├«nt chemate limbile de a fi un organ de ├«n╚Ťelegere. RUSSO, S. 79. ÔÖŽ (Adesea determinat prin ┬źde pres─â┬╗, ┬źde publicitate┬╗ etc.) Ziar, publica╚Ťie periodic─â, revist─â. ┬źLupta de clas─â┬╗, organ teoretic ╚Öi politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Rom├«n. 4. Grup de persoane care ├«ndeplinesc o func╚Ťie de conducere politic─â sau administrativ─â. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Rom├«ne este Marea Adunare Na╚Ťional─â. Ôľş Sarcinile de am─ânunt, drag─â tovar─â╚Öe, nu se pot fixa dec├«t de dumneata ├«nsu╚Ťi, la fa╚Ťa locului... ├«n colaborare cu organele noastre locale, se-n╚Ťelege. GALAN, B. I 10
orgán s. n., pl. orgáne
org├ín (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, institu╚Ťie, harp─â) s. n., pl. org├íne
ORG├üN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publica╚Ťie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.
ORGÁN s. v. liră, orgă.
ORGÁNE s. pl. v. rechizite.
ORG├üN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care ├«ndepline╚Öte una sau mai multe func╚Ťii vitale sau utile vie╚Ťii. 2. Pies─â component─â a unei ma╚Öini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de ac╚Ťiune, de comunicare; (p. ext.) publica╚Ťie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese ├«n conducerea unei organiza╚Ťii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].
ORG├üN1 s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care ├«ndepline╚Öte func╚Ťii vitale sau utile vie╚Ťii. 2. pies─â component─â a unei ma╚Öini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de ac╚Ťiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publica╚Ťie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese ├«n conducerea unei organiza╚Ťii politice sau administrative. ÔÖŽ ~ de stat = form─â de organizare legal─â cu anumite puteri ├«n exercitarea func╚Ťiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)
ORGAN2(O)- elem. ÔÇ×organ, organismÔÇŁ. (< fr. organ/o/-, cf. lat. organum, gr. organon)
org├ín (org├íne), s. n. ÔÇô 1. M─âdular, parte a corpului. ÔÇô 2. Org─â. ÔÇô 3. Harf─â, l─âut─â. ÔÇô Mr. organ. Mgr. ߯ä¤ü╬│╬▒╬Ż¤î¤é, par╚Ťial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI, ├«nv. cu ultimul sens, ├«n cel de al doilea substituit ├«n general de org─â, s. f., din fr. orgue. ÔÇô Der. organic, adj., din fr. organique; organism, s. n., din fr. organisme; organist, s. m., din fr. organiste; organiza (var. ├«nv. organisi), vb. din fr. organiser ╚Öi anterior din ngr. ß╗Ƥü╬│╬▒╬Ż╬»╬¤ë (G├íldi 216); organizator (var. ├«nv. organisitor), adj.; organiza╚Ťi(un)e, s. f., din fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, f─âr─â organizare); dezorganiza, vb., din fr. d├ęsorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic), adj., din fr. anorganique.
ORG├üN1 ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care ├«ndepline╚Öte anumite func╚Ťii. 2) Pies─â sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publica╚Ťie periodic─â (ziar, revist─â). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institu╚Ťie cu func╚Ťii speciale ├«ntr-un domeniu anumit al vie╚Ťii sociale. /<ngr. ├│rganon, it. organo, lat. organum, fr. organe
ORGÁN2 ~e n. înv. 1) v. ORGĂ. 2) Instrument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. /<sl. oruganu, ngr. órganon, lat. organum
organ n. 1. partea corpului destinat─â a ├«mplini anumite func╚Ťiuni: ochiul e organul vederii; 2. voce: acest c├ónt─âre╚Ť are un organ frumos; 3. org─â: organele ÔÇÖs f─âr├ómate ╚Öi maestrul e nebun EM.; 4. diterite p─âr╚Ťi ale unei ma╚Öini: organele unei locomotive; 5. persoan─â prin mijlocul c─âreia se declar─â voin╚Ťa ori se face ceva: judec─âtorul e organul legii; 6. mijloc de manifestare sau de ac╚Ťiune: acest jurnal e organul guvernului.
*org├ín n., pl. e (fr. organe, d. lat. ├│rganum, vgr. ├│rganon, instrument. V. org─â). Vech─ş. Biblia (vsl. organ┼ş). Harp─â. Az─ş. Parte a corpulu─ş destinat─â a ├«mplini o func╚Ťiune: urechea e organu auzulu─ş. Voce: acest c├«nt─âre╚Ť are un organ puternic. Org─â. La ma╚Öin─ş, aparat elementar care serve╚Öte la transmiterea sa┼ş conducerea mi╚Öc─âri─ş. Fig. Persoan─â pin care se ├«mpline╚Öte voin╚Ťa altu─şa: judec─âtoru e organu legi─ş. Mijloc de manifestare sa┼ş de ac╚Ťiune: acest ziar e organu guvernulu─ş. V. astrolab.
ORGAN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. autoritate, for. (~ele superioare administrative.) 3. publica╚Ťie. (~ de pres─â.) 4. (ANAT.) organ genital = sex.
organ s. v. LIR─é. ORG─é.
organe s. pl. v. RECHIZITE.
org├ín s. n. (pol., adm.) Grup de persoane care ├«ndeplinea o func╚Ťie politic─â, social─â, administrativ─â ├«n timpul comunismului ÔŚŐ ÔÇ×Dl. A. b─ânuie╚Öte astfel c─â cei 7100 lei confisca╚Ťi au intrat ├«n buzunarul unor ┬źorgane┬╗.ÔÇŁ R.l. 2 IV 92 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Organili de ordine intervin, ├«l ridic─â [pe student] ╚Öi-l transport─â cu duba la Sec╚Ťia I Poli╚Ťie.ÔÇŁ Timi╚Öoara interna╚Ť. 50/95 p. 7. ÔŚŐ ÔÇ×[...] cartea mai fusese odat─â confiscat─â de ┬źorgane┬╗.ÔÇŁ R.lit. 16/96 p. 22 [pronun╚Ťare incult─â organili] (formal din fr. organe, germ. Organ; DEX, DN3)
ORGAN DE TRAFIC AERIAN factor responsabil care asigură controlul traficului aerian în regiunile de control. În regiunile de control, pe căile aeriene, traficul este controlat de un centru de control regional, în regiunile de control terminal traficul este asigurat de către controlul de apropiere, iar în zonele de control de aerodrom, traficul aerian este controlat de către turnul de control de aerodrom.
barrel-organ (cuv. engl.) v. mecanice, instrumente.
ORGAN-, v. ORGANO-. Ôľí ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezec╚Ťie a unei por╚Ťiuni de organ; ~onimie (v. -onimie), s. f., nomenclatura organelor corpului.
func╚Ťia ├«nt─âre╚Öte organul prov. (er., glum.) via╚Ťa sexual─â activ─â men╚Ťine poten╚Ťa.
organ, organe s. n. (intl.) poli╚Ťist.

Organ dex online | sinonim

Organ definitie

Intrare: organ (pref.)
organ pref.
Intrare: organ (subst.)
organ subst. substantiv neutru