Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru orfism

ORF├ŹSM s. n. 1. Curent ezoteric din Grecia antic─â, care preconiza dualismul suflet-corp ╚Öi credin╚Ťa ├«n metempsihoz─â. 2. Curent ├«n pictur─â care sus╚Ťine primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozit─â╚Ťii ╚Öi a dinamismului. ÔÇô Din fr. orphisme.
ORF├ŹSM s. n. 1. Curent religios din Grecia antic─â, care preconiza dualismul suflet-corp ╚Öi credin╚Ťa ├«n metempsihoz─â. 2. Curent ├«n pictur─â care sus╚Ťine primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozit─â╚Ťii ╚Öi a dinamismului. ÔÇô Din fr. orphisme.
orf├şsm s. n.
orf├şsm s. n.
ORF├ŹSM s.n. 1. Doctrin─â de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, consider├ónd corpul ca ÔÇ×temni╚Ť─âÔÇŁ a sufletului, precum ╚Öi credin╚Ťa ├«n metempsihoz─â. 2. (Arte) Tendin╚Ť─â ├«n pictur─â, care, prin folosirea culorilor dure urm─ârind efecte poetice ╚Öi muzicale, crea impresia de mi╚Öcare ╚Öi luminozitate, anun╚Ť├ónd astfel arta abstract─â. [< fr. orphisme].
ORF├ŹSM s. n. 1. curent religios din Grecia antic─â care preconiza dualismul suflet-corp ╚Öi credin╚Ťa ├«n metempsihoz─â. 2. mi╚Öcare artistic─â, par╚Ťial influen╚Ťat─â de futurismul italian, care, prin folosirea culorilor pure, crea impresia de mi╚Öcare ╚Öi luminozitate, anun╚Ť├ónd astfel arta abstract─â. (< fr. orphisme)
ORF├ŹSM (< fr. {i}; {s} n. pr. Orfeu) s. n. 1. Curent ezoteric din Grecia antic─â ╚Öi Asia Mic─â (sec. 6 ├«. Hr.), a c─ârui ├«ntemeiere este atribuit─â poetului mitic Orfeu. Bazat pe o complex─â concep╚Ťie cosmogonic─â, preconiza dualismul suflet-corp ╚Öi credin╚Ťa ├«n metempsihoz─â. potrivit o., via╚Ťa ascetic─â era singura care putea salva puritatea sufletului de impuritatea trupului, considerat temni╚Ť─â a sufletului. Termenul modern desemneaz─â, pe de o parte, tradi╚Ťia bogat─â de scrieri inspirate sau poate chiar compuse de Orfeu despre crea╚Ťie, re├«ncarnare, pedeapsa din via╚Ťa de apoi care au exercitat influen╚Ť─â asupra lui Pitagora, Empedocle ╚Öi Platon, iar pe de alt─â parte, modul de via╚Ť─â ce urmau s─â-l experimenteze cei ini╚Ťia╚Ťi ├«n misterele de la Eleusis. 2. Curent ├«n pictur─â definit de G. Apollinaire ├«n 1912 ╚Öi reprezentat de F. Leger, F. Picabia ╚Öi, mai ales de Robert Delaunay ╚Öi Franti┼íek Kupka, care sus╚Ťine primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozit─â╚Ťii ╚Öi a dinamismului. O. a deschis drumul picturii abstracte.

Orfism dex online | sinonim

Orfism definitie

Intrare: orfism
orfism substantiv neutru