Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru orfevru

ORF├ëVRU, orfevri, s. m. (Livr.) Me╚Öter care lucreaz─â orfevr─ârie; aurar. ÔÇô Din fr. orf├Ęvre.
ORF├ëVRU, orfevri, s. m. (Livr.) Me╚Öter care lucreaz─â orfevr─ârie; aurar. ÔÇô Din fr. orf├Ęvre.
orf├ęvru s. m., pl. orf├ęvri
ORF├ëVRU s.m. (Fran╚Ťuzism) Me╚Öter care lucreaz─â obiecte de aur sau de alte metale pre╚Ťioase; aurar. [< fr. orf├Ęvre].
ORF├ëVRU s. m. 1. me╚Öter ├«n lucr─âri de orfevr─ârie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orf├Ęvre)
ORF├ëVRU ~i m. Lucr─âtor specializat ├«n confec╚Ťionarea obiectelor de art─â aplicat─â, din metal pre╚Ťios. [Sil. -vru-] /<fr. orfevre
orf├ęvru s. m. Creator de obiecte de art─â aplicat─â de mare fine╚Ťe, din metal pre╚Ťios; (fig.) artist subtil ÔŚŐ ÔÇ×├Än traducerea liricelor lui Robert Sabatier, Ta╚Öcu Gheorghiu se dovede╚Öte acela╚Öi admirabil orfevru, aceea╚Öi con╚Ötiin╚Ť─â subtil adaptabil─â la dubla existen╚Ť─â a poeziei originale pe care o t─âlm─âce╚Öte ╚Öi la Poezia pur ╚Öi simplu.ÔÇŁ R.lit. 9 V 74 p. 21 (din fr. orf├Ęvre; DN3)

Orfevru dex online | sinonim

Orfevru definitie

Intrare: orfevru
orfevru substantiv masculin