Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru oreav
OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OREÁV, oreave, s. n. (Regional) Vale prin care curge apă numai cînd plouă.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
oreáv (reg.) s. n., pl. oreáve
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
oreáv s. n., pl. oreáve
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
oreáv n., pl. eve. Munt. est. Rîu care curge numaĭ cînd ploŭă. – În vest vălcel și vîlcel.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
Oreav dex online | sinonim
Oreav definitie
Intrare: oreav
oreav substantiv neutru
