Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru ordonan╚Ťa

ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â. ÔÇô Din fr. ordonnancer.
ORDON├üN╚Ü─é, ordonan╚Ťe, s. f. 1. Dispozi╚Ťie scris─â emis─â de o autoritate administrativ─â, judec─âtoreasc─â etc.; act care con╚Ťine aceast─â dispozi╚Ťie. ÔŚŐ Ofi╚Ťer de ordonan╚Ť─â = ofi╚Ťer ata╚Öat pe l├óng─â marile comandamente, cu misiunea special─â de a transmite ordinele. Ordonan╚Ť─â de plat─â = dispozi╚Ťie, ordin de plat─â a unei sume. Ordonan╚Ť─â preziden╚Ťial─â (sau, ie╚Öit din uz, pre╚Öedin╚Ťial─â) = hot─âr├óre judec─âtoreasc─â dat─â ├«n proceduri cu caracter urgent. Ordonan╚Ť─â de urgen╚Ť─â = hot─âr├óre guvernamental─â luat─â ├«n absen╚Ťa Parlamentului, cu putere de lege ╚Öi care poate fi confirmat─â sau infirmat─â ulterior de Parlament. ÔÖŽ (├Änv.) Re╚Ťet─â medical─â. 2. (├Än vechea armat─â) Soldat ├«n serviciul personal al unui ofi╚Ťer. 3. (Arhit.) Dispunere, aranjare general─â a elementelor componente ale unei fa╚Ťade. ÔÇô Din fr. ordonnance.
ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â. ÔÇô Din fr. ordonnancer.
ORDON├üN╚Ü─é, ordonan╚Ťe, s. f. 1. Dispozi╚Ťie scris─â emis─â de o autoritate administrativ─â, judec─âtoreasc─â etc.; act care con╚Ťine aceast─â dispozi╚Ťie. ÔŚŐ Ofi╚Ťer de ordonan╚Ť─â = ofi╚Ťer ata╚Öat pe l├óng─â marile comandamente, cu misiunea special─â de a transmite ordinele. Ordonan╚Ť─â de plat─â = dispozi╚Ťie, ordin de plat─â a unei sume. Ordonan╚Ť─â preziden╚Ťial─â (sau, ie╚Öit din uz, pre╚Öedin╚Ťial─â) = m─âsur─â cu caracter urgent ╚Öi provizoriu pe care pre╚Öedintele unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti o poate ordona, ├«n cazuri excep╚Ťionale, pentru evitarea unei pagube iminente ╚Öi ireparabile sau pentru ├«nl─âturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei execut─âri. ÔÖŽ (├Än trecut) Hot─âr├óre, sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â. ÔÖŽ (├Änv.) Re╚Ťet─â medical─â. 2. (├Än vechea armat─â) Soldat ata╚Öat pe l├óng─â un ofi╚Ťer pentru servicii personale. 3. Aranjare, or├ónduire, organizare a elementelor unei opere de art─â ale unei construc╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. ordonnance.
ORDONAN╚Ü├ü, ordonan╚Ťez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonan╚Ťe, a unui ordin de plat─â.
ORDON├üN╚Ü─é2, ordonan╚Ťe, s. f. (├Än vechea armat─â) Soldat ata╚Öat pe l├«ng─â un ofi╚Ťer pentru servicii personale. Ordonan╚Ťele se ceart─â cu popotarul pentru ofi╚Ťerii lor. CAMIL PETRESCU, U. N. 332. ├Ändat─â dup─â mas─â se culc─â d├«nd de grij─â ordonan╚Ťei s─â-l scoale negre╚Öit la unu dup─â miezul nop╚Ťii. REBREANU, P. S. 110. ÔŚŐ Ofi╚Ťer de ordonan╚Ť─â = ofi╚Ťer ata╚Öat pe l├«ng─â marile comandamente, av├«nd ca sarcin─â principal─â transmiterea ordinelor. Deocamdat─â mergea ╚Öi el ├«n droa╚Öc─â, urm├«nd ca de la Foc╚Öani s─â ├«ntov─âr─â╚Öeasc─â pe oaspete ├«napoi c─âlare ca ofi╚Ťer de ordonan╚Ť─â. CAMIL PETRESCU, O. II 538.
ORDON├üN╚Ü─é1, ordonan╚Ťe, s. f. 1. Dispozi╚Ťie scris─â eman├«nd de la o autoritate (mai ales administrativ─â). V. decizie. Primele ╚Öase ordonan╚Ťe ce se vor afi╚Öa pe zidurile capitalei s├«nt gata. ARGHEZI, P. T. 100. ÔŚŐ Ordonan╚Ť─â de plat─â = dispozi╚Ťie, ordin de plat─â a unei sume. Ordonan╚Ť─â pre╚Öedin╚Ťial─â (├«nvechit preziden╚Ťial─â) = m─âsur─â cu caracter urgent ╚Öi provizoriu pe care pre╚Öedintele unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti o poate ordona ├«n cazuri excep╚Ťionale, pentru prevenirea unei pagube ireparabile. ÔÖŽ (├Än trecut) Hot─âr├«re, sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â. 2. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Re╚Ťet─â medical─â. S─â nu socoteasc─â cineva c─â consulta vreun doctor: ├«nsu╚Öi ├«╚Öi ├«nchipuia ordonan╚Ťele, ├«╚Öi f─âcea leacurile. NEGRUZZI, S. I 208.
ordonan╚Ť├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonan╚Ťe├íz─â
ordon├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. ordon├ín╚Ťei; pl. ordon├ín╚Ťe
ordonan╚Ť├í vb., ind. prez. 1 ordonan╚Ť├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ordonan╚Ť├ęaz─â
ordon├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. ordon├ín╚Ťei; pl. ordon├ín╚Ťe
ORDONAN╚Ü├ü vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ pl─â╚Ťile curente.)
ORDON├üN╚Ü─é s. I. (├«nv.) pitac, publica╚Ťie, ucaz, (germanism ├«nv., ├«n Transilv.) pu╚Ť─âr. (A emite o ~.) II. (MIL.) (prin Ban.) pr─âv─âdinar, (├«nv.) vistavoi. (Un ofi╚Ťer cu ~ sa.)
ORDON├üN╚Ü─é s. v. prescrip╚Ťie, re╚Ťet─â.
ORDONANȚÁ vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].
ORDON├üN╚Ü─é s.f. I. Ordin, dispozi╚Ťie scris─â care provine de la o autoritate. ÔÖŽ Ordonan╚Ť─â de plat─â = dispozi╚Ťie de plat─â a unei sume. II. (├Än vechea armat─â) Soldat ├«n serviciul personal al unui ofi╚Ťer. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozi╚Ťii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].
ORDONANȚÁ vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
ORDON├üN╚Ü─é s. f. I. 1. dispozi╚Ťie scris─â care eman─â de la o autoritate (administrativ─â). ÔÖŽ ~ de plat─â = dispozi╚Ťie de plat─â a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hot─âr├óre judec─âtoreasc─â dat─â ├«n proceduri cu caracter urgent. II. (├«n vechea armat─â) soldat ├«n serviciul personal al unui ofi╚Ťer. III. mod de dispunere a elementelor unei compozi╚Ťii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance)
A ORDONAN╚Ü├ü ~├ęz tranz. ├«nv. (pl─â╚Ťi) A cere printr-o ordonan╚Ť─â. /<fr. ordonnancer
ORDON├üN╚Ü─é1 ~e f. Ordin scris al unei autorit─â╚Ťi administrative. /<fr. ordonnance
ORDON├üN╚Ü─é2 ~e f. ├«nv. Soldat aflat la dispozi╚Ťia unui ofi╚Ťer pentru servicii personale. /<fr. ordonnance
ordonan╚Ť├á v. a ordona efectuarea unei pl─â╚Ťi.
ordonan╚Ť─â f. 1. dispozi╚Ťiune, r├óndueal─â: ordonan╚Ťa serb─ârilor; 2. totalitatea p─âr╚Ťilor din cari se compune un edificiu ╚Öi dispozi╚Ťiunea lor; 3. fig. compozi╚Ťiunea unui discurs, a unei opere de art─â: ordonan╚Ťa unei poeme, unui tablou; 4. regulament, ordin emanat dela o autoritate; 5. deciziunea unui judec─âtor; 6. prescrip╚Ťiunea medicului; 7. militar ata╚Öat la un general spre a-i transmite ordinele: 8. soldat pus la dispozi╚Ťiunea unui ofi╚Ťer; 9. ordin dat tezaurului spre a pl─âti o sum─â determinat─â.
*ordon├ín╚Ť─â f., pl. e (fr. ordonnance). Deciziune poli╚Ťieneasc─â, deciziunea unu─ş judec─âtor. Prescrip╚Ťiunea mediculu─ş. Ordin dat tezaurulu─ş ca s─â pl─âteasc─â o sum─â anumit─â: ordonan╚Ť─â de plat─â. Ofi╚Ťer alipit serviciulu─ş oficial al unu─ş general: ofi╚Ťer de ordonan╚Ť─â. Soldat alipit ca servitor unu─ş ofi╚Ťer (V. ordinan╚Ť).
*ordonan╚Ť├ęz v. tr. (fr. ordonnancer). Da┼ş ordonan╚Ť─â s─â pl─âteasc─â tezauru o sum─â anumit─â. Prescri┼ş un remedi┼ş unu─ş bolnav.
ORDONAN╚ÜA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ pl─â╚Ťile curente.)
ordonan╚Ť─â s. v. PRESCRIP╚ÜIE. RE╚ÜET─é.
ORDONAN╚Ü─é s. I. (├«nv.) pitac, publica╚Ťie, ucaz, (germanism ├«nv., ├«n Transilv.) pu╚Ť─âr. (A emite o ~.) II. (MIL.) (prin Ban.) pr─âv─âdinar, (├«nv.) vistavoi. (Un ofi╚Ťer cu ~ sa.)

Ordonan╚Ťa dex online | sinonim

Ordonan╚Ťa definitie

Intrare: ordonan╚Ť─â
ordonan╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: ordonan╚Ťa
ordonan╚Ťa verb grupa I conjugarea a II-a