ORDONÁNȚĂ¹, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emanînd de la o autoritate (mai ales administrativă). V. decizie. Primele șase ordonanțe ce se vor afișa pe zidurile capitalei sînt gata. ARGHEZI, P. T. 100. ◊ Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță președințială (învechit prezidențială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona în cazuri excepționale, pentru prevenirea unei pagube ireparabile. ♦ (În trecut) Hotărîre, sentință judecătorească. 2. (Franțuzism învechit) Rețetă medicală. Să nu socotească cineva că consulta vreun doctor: însuși își închipuia ordonanțele, își făcea leacurile. NEGRUZZI, S. I 208.