ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul șleaului², care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.

ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.

ORCICÁR, orcicare, s. n. Lațul sau ochiul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic.

orcicár s. n., pl. orcicáre

orcicár s. n., pl. orcicáre

ORCICÁR s. v. val.

ORCICÁR ~e n. Lanțul sau ochiul de la capătul postoroncii care se prinde de orcic. /orcic + suf. ~ar

orcicar n. lațul sau ochiul ștreangului (la hamul calului).

orcicar s. v. VAL.