*orhéstră1 f., pl. e (vgr. orhéstra, d. orhéomai, dansez; lat. it. orchestra; fr. orchestre [f. pînă în sec. XVIII, apoĭ m.]). În vechĭu teatru grecesc, locu dintre scenă și spectatorĭ, unde dansa coru, ĭar în teatru de azĭ, locu unde șed muzicanțiĭ, între scenă și spectatorĭ. Totalitatea acestor muzicanțĭ. Bandă de muzicanțĭ fără instrumente de suflat, ci numaĭ cu instrumente cu coarde. (Barb. capelă). Fotoliŭ de orhestră, scaun din primu rînd al staluluĭ. V. fanfară, meterhanea și tabulhana.[1]