Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 742106:

orbălțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțésc, imperf. 3 sg. orbălțeá; conj. prez. 3 să orbălțeáscă

Orbălțire dex online | sinonim

Orbălțire definitie