ORANÍST s. n. v. uranisc.

URANÍSC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oraníst s. n.] – Din ngr. uranískos.

ORANÍST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranísc s. n.] – Din ngr. uranískos.

URANÍSC s. n. v. oranist.

ORANÍST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. Leana l-a îngropat cu alai mare. Zece popi, arhiereu, oranist, colivă, steagul bisericii Troița, flori, luminări, zăbranice. DELAVRANCEA, H. TUD. 29.

oraníst v. uranísc

!uranísc/oraníst (înv.) s. n., pl. uraníscuri/oranísturi

oraníst/uranísc s. n., pl. oranísturi/uraníscuri

uranísc s. n. v. oranist

ORANÍST s. v. baldachin.

URANÍSC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

uranísc (-curi), s. n. – Baldachin. – Var. oranist. Ngr. ούρανίσϰος (Cihac, II, 710; Roesler 577).

oranist n. uranisc: paturile cu un fel de oranist d’asupra ISP.

uranisc n. baldachin. [Gr. mod.].

*oraníst, V. uranisc.

*uranísc n., pl. urĭ (ngr. [de la vgr.] uraniskos, dim d. uranós, cer, firmament). Baldachin. – Pop. oraníst.

ORANIST s. (BIS.) baldachin, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)