Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru oranist

ORAN├ŹST s. n. v. uranisc.
URAN├ŹSC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oran├şst s. n.] ÔÇô Din ngr. uran├şskos.
ORAN├ŹST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uran├şsc s. n.] ÔÇô Din ngr. uran├şskos.
URAN├ŹSC s. n. v. oranist.
ORAN├ŹST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. Leana l-a ├«ngropat cu alai mare. Zece popi, arhiereu, oranist, coliv─â, steagul bisericii Troi╚Ťa, flori, lumin─âri, z─âbranice. DELAVRANCEA, H. TUD. 29.
oran├şst v. uran├şsc
!uran├şsc/oran├şst (├«nv.) s. n., pl. uran├şscuri/oran├şsturi
oran├şst/uran├şsc s. n., pl. oran├şsturi/uran├şscuri
uran├şsc s. n. v. oranist
ORAN├ŹST s. v. baldachin.
URAN├ŹSC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. ╚Öi Ban.) cerine. (Episcopul st─âtea sub ~.)
uran├şsc (-curi), s. n. ÔÇô Baldachin. ÔÇô Var. oranist. Ngr. ╬┐߯╗¤ü╬▒╬Ż╬»¤â¤░╬┐¤é (Cihac, II, 710; Roesler 577).
oranist n. uranisc: paturile cu un fel de oranist dÔÇÖasupra ISP.
uranisc n. baldachin. [Gr. mod.].
*oran├şst, V. uranisc.
*uran├şsc n., pl. ur─ş (ngr. [de la vgr.] uraniskos, dim d. uran├│s, cer, firmament). Baldachin. ÔÇô Pop. oran├şst.
ORANIST s. (BIS.) baldachin, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)
URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

Oranist dex online | sinonim

Oranist definitie

Intrare: uranisc
oranist substantiv neutru
uranisc substantiv neutru