opácină f., pl. opăcinĭ (vsl. opačina, pedică, adică „vîslă opritoare”. V. opac 1 și 2). Dun. (Munt. Mold.) Vîslă (lopată scurtă și lată de mînat orĭ de oprit luntrea) saŭ lopată (ramă) în general: a trage la opăcinĭ. – La Teod. P. P., 310 și 562 opăcĭ (decĭ sing. opacă), în gura unuĭ lăutar. V. bobaĭcă.