Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru opuscul

OP├ÜSCUL, opuscule, s. n. Scriere ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â de propor╚Ťii reduse. ÔÇô Din fr. opuscule, lat. opusculum.
OP├ÜSCUL, opuscule, s. n. Scriere ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â de propor╚Ťii reduse. ÔÇô Din fr. opuscule, lat. opusculum.
OP├ÜSCUL, opuscule, s. n. Scriere ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â de propor╚Ťii reduse. Opuscule cu pagini ├«nc─ârcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7. Fructul acestei colabor─âri intelectuale fu publicarea ├«nsemnatului opuscul gramatical ╚Öi ortografic al ┬źElementelor┬╗ ├«n 1780. IORGA, E. II 201.
op├║scul s. n., pl. op├║scule
op├║scul s. n., pl. op├║scule
OP├ÜSCUL s.n. Scriere (╚Ötiin╚Ťific─â, literar─â) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum].
OP├ÜSCUL s. n. scriere ╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â de dimensiuni mici. (< fr. opuscule, lat. opusculum)
OP├ÜSCUL ~e n. rar Publica╚Ťie (╚Ötiin╚Ťific─â sau literar─â) de propor╚Ťii reduse; bro╚Öur─â. /<fr. opuscule, lat. opusculum
opuscul n. oper─â mic─â de ╚Ötiin╚Ť─â sau de literatur─â.
*op├║scul n., pl. e (lat. op├║sculum, dim. d. opus. V. op). C─ârticic─â ╚Ötiin╚Ťific─â sa┼ş literar─â.

Opuscul dex online | sinonim

Opuscul definitie

Intrare: opuscul (pl. opuscule)
opuscul pl. opuscule substantiv neutru
Intrare: opuscul (pl. opusculi)
opuscul pl. opusculi