Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 893829:

OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.

Opritură dex online | sinonim

Opritură definitie