OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif.

OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif.

OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă; asupritor, împilator.

opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve

opresív adj. m. (sil. -pre-), pl. opresívi; f. sg. opresívă, pl. opresíve

OPRESÍV adj., s. v. opresor.

OPRESÍV, -Ă adj. Care oprimă; asupritor, împilator. [< fr. oppressif].

OPRESÍV, -Ă adj. oprimat. (< fr. oppressif)

OPRESÍV ~ă (~i, ~e) Care oprimă; bazat pe opresiune; asupritor; împilător. [Sil. -pre-] /<fr. oppressif

opresiv a. ce tinde, ce servă a oprima: sistemă opresivă.

*opresív, -ă adj. (d. lat. oppressum, opprimere și suf. -iv). Care tinde (care servește) la opresiune: mijloace opresive.

OPRESIV adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)