oprí (oprésc, oprít), vb. – 1. A reține, a para. – 2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susține” și opor. – Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare); opreliște, s. f. (înv., oprire, detenție; înv., prohibiție); oprea, interj. (stai, oprește-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susținător); opritoare, s. f. (piedică, obstacol); opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor).