opleán n., pl. ene și (Mold.) opleánă f., pl. ene (sîrb. ceh. oplen, rut. opleno, oplin, a. î.). Traversă în care e înțepenită talpa săniiĭ de lemn. (Sînt doŭă oplene, perpendiculare pe cele doŭă tălpĭ). Fig. Mi s’a pus o opleană în gît, simt o dificultate la înghițit. V. slaĭ.