Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru opium

├ôPIU s. n. Substan╚Ť─â narcotic─â toxic─â ob╚Ťinut─â prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac ╚Öi folosit─â ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ├│pium s. n.] ÔÇô Din fr., lat. opium.
ÓPIUM s. n. v. opiu.
├ôPIU s. n. Substan╚Ť─â narcotic─â toxic─â ob╚Ťinut─â prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac ╚Öi folosit─â ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ├│pium s. n.] ÔÇô Din fr., lat. opium.
ÓPIUM s. n. v. opiu.
├ôPIU s. n. Substan╚Ť─â narcotic─â toxic─â, extras─â din capsulele de mac necoapte, folosit─â ├«n industria farmaceutic─â pentru alcaloizii (morfin─â, papaverin─â etc.) pe care ├«i con╚Ťine; fumat─â, provoac─â st─âri de halucina╚Ťie v─ât─âm─âtoare organismului. S├«nt prea slabe [acele ╚Ťig─âri] ╚Öi con╚Ťin opiu. C. PETRESCU, ├Ä. I 6. Vom lua ╚Öi noi ceaiul ╚Öi vom fuma opiul. CARAGIALE, O. III 141. Apoi lu─â o lingur─â,o umplu dintr-o steclu╚Ť─â ╚Öi o ├«nghi╚Ťi. ├Än steclu╚Ť─â era opiu. NEGRUZZI, S. I 209. ÔÇô Variant─â: ├│pium (MACEDONSKI, O. I 188) s. n.
ÓPIUM s. n. v. opiu.
├│piu [piu pron. piu] s. n., art. ├│piul
├│piu s. n. [-piu pron. -piu], art. ├│piul[1]
ÓPIU s. (rar) afion, meconiu.[1]
├ôPIU s.n. Substan╚Ť─â toxic─â, narcotic─â, extras─â din capsulele de mac ╚Öi folosit─â ├«n medicin─â; fumat─â, provoac─â vise pl─âcute ╚Öi st─âri de halucina╚Ťie d─âun─âtoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].
ÓPIUM s.n. v. opiu.
├ôPIU s. n. substan╚Ť─â narcotic─â toxic─â, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)
├ôPIU n. Preparat narcotic puternic ob╚Ťinut din capsulele necoapte ale unor specii de mac ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ├«n medicin─â. [Sil. o-piu] /<fr., lat. opium[1]
opiu n. suc de mac cu propriet─â╚Ťi narcotice.
*├│pi┼ş n. (lat. opium, vgr. opi├│n. V. afion). Afion, sucu ma─ş multor felur─ş de mac, ma─ş ales al maculu─ş alb, ╚Öi care are propriet─â╚Ť─ş narcotice: Chineji─ş fumeaz─â opi┼ş. V. codein─â, ha╚Öi╚Ö.
OPIU s. (rar) afion, meconiu.
├ôPIU (< lat., fr.; {s} gr. opion ÔÇ×suc de macÔÇŁ) s. n. Substan╚Ť─â narcotic─â toxic─â ob╚Ťinut─â prin uscarea latexului extras din capsulele necoapte ale unor specii de mac. Se utilizeaz─â ├«n medicin─â pentru extragerea alcaloizilor pe care ├«i con╚Ťine (morfin─â, papaverin─â) ╚Öi, ├«n doza mici, ca somnifer, calmant ╚Öi analgezic. Fumat sau mestecat, produce o stare de euforie, urmat─â de un somn agitat, cu vise, halucina╚Ťii; folosirea repetat─â a o. duce cu timpul la dezechilibru psihic ╚Öi intelectual, din cauza intoxic─ârii organismului; meconiu (1).
R─éZBOAIELE OPIULUI, denumire a dou─â r─âzboaie purtate de Anglia ╚Öi Fran╚Ťa ├«mpotriva Chinei. Numele vine de la pretextul r─âzboaielor: m─âsurile prohibitive chineze ├«mpotriva comer╚Ťului cu opiu practicat de europeni ╚Öi nord-americani. ÔŚŐ Primul r─âzboi al opiului (1840-1842), purtat ├«ntre China ╚Öi Marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de ├«nrobire a Chinei. ÔŚŐ Al doilea r─âzboi al opiului (1856-1860) a fost purtat ├«ntre China, pe de o parte, ╚Öi Marea Britanie ╚Öi Fran╚Ťa, pe de alta. R─âzboiul s-a ├«ncheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar dup─â reluarea ostilit─â╚Ťilor de c─âtre puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). Dup─â terminarea r─âzboiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez s─â ├«n─âbu╚Öe r─âzboiul ╚Ť─âr─ânesc al taipinilor (1851-1864). ├Än timpul ╚Öi urma r.o., ╚Öi S.U.A. ╚Öi Rusia au impus Chinei tratate ├«nrobitoare.

Opium dex online | sinonim

Opium definitie

Intrare: opiu
opium
opiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -piu pr. -p─şu