opintire definitie

2 intrări

20 definiții pentru opintire

OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ.
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti.
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ.
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti.
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A-și aduna, printr-o sforțare, toată puterea fizică, a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva. Într-un tîrziu, Rizea se opinti să se ridice și Marinică îl ajută. DUMITRIU, N. 120. Pisicuța se opintea din greu și răsufla des. HOGAȘ, M. N. 159. Boi plăvani, în cîte șese, Trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, O. 176. ◊ (Metaforic, despre lucruri) Trenurile se opinteau pe liniile înfundate. PAS, Z. IV 47. ◊ Intranz. Patru bat, opt opintesc, Mii și sute se clătesc (Berbecii cînd se bat în capete). SADOVEANU, P. C. 11. Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia. ALECSANDRI, P. P. 98. 2. Tranz. fact. (Regional) A sili, a forța un animal (cu biciul etc.) să pornească, să meargă mai iute. Bici de sîrmă el scotea Și pe negrul opintea, Șapte stînjini că sărea. ALECSANDRI, P. P. 107. ◊ Fig. (Cu privire la persoane) A îndemna, a îmboldi, a stimula. Păcat că nu l-am opintit mai sus cu tîrgu. ALECSANDRI, T. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o povară) A ridica făcînd un efort, a sălta (cu greutate). Bărbații au opintit sus povara destul de ușoară. MIHU, B. 267. Mihu deodată în loc se oprește, Pe Ianuș sucește, Sus îl opintește. ALECSANDRI, P. P. 67. ◊ Refl. reciproc. Ei de brîie s-apucau Și la luptă se luau, Cînd în loc Mi se-nvîrteau, Cînd în sus Se opinteau. ALECSANDRI, P. P. 25.
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort (pentru a împinge, a urni, a ridica etc.). Cu o opintire deznădăjduită, se sculă în picioare, răsturnînd scaunul. HOGAȘ, M. N. 148. El apucă perdeaua de un colț și o smînci cu o opintire îndărătnică, ca s-o tragă la sine. SLAVICI, N. II 187. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZI, S. I 307.
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. opinteáscă
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
OPINTÍ vb. 1. a se forța, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ asa?)
OPINTÍRE s. v. opinteală.
opintí (tésc, opintít), vb.1. A se forța, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-și da silința. – 3. A porni, a se urni, a mișca. Sl., dar lipsește veriga imediată. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune cruciș”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se împotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opincă. – Der. opinteală, s. f. (efort).
A OPINTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se opintească. 2) reg. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /cf. sl. opĕnti
A SE OPINTÍ mă ~ésc intranz. A-și încorda puterile (pentru a urni din loc, a ridica, a sălta sau a împinge o greutate). /cf. sl. opĕnti
opintì v. 1. a pune toată puterea: boii trag, se opintesc la juguri AL. 2. fig. a face tot ce se poate spre a ajunge la un scop, a căuta din răsputeri. [Slav. *OPETITI, din OPETĬ, înapoi].
opintire f. încordarea puterilor fizice sau morale.
opintésc (mă) v. refl. (vsl. *opentiti, d. o-pentĭ, înapoĭ; vŭ-spentiti, a împedeca, d. penti-pinon, a răstigni; rus. pĕátitĭ, a împinge înapoĭ. V. opincă, pinten, pripon, sponcă). Mă sforțez din toate puterile: boiĭ se opintesc să tragă. Fig. El se opintea să ajungă deputat. – Și mă opîntesc.
OPINTI vb. 1. a se forța, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ așa?)
OPINTIRE s. icnire, opinteală, sforțare, (rar) opintitură.

opintire dex

Intrare: opinti
opinti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: opintire
opintire substantiv feminin