OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzicală în care replicile cîntate alternează cu dialogul vorbit și care se caracterizează prin elemente comice, cu nuanță de satiră, și prin muzică veselă și ușoară. De voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos. EMINESCU, O. I 140.