OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence.

OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence.

OPALESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor medii tulburi de a difuza lumina astfel incit mediul apare roșcat cînd este observat prin transparență și albăstrui cînd este observat lateral.

opalescénță s. f., g.-d. art. opalescénței; pl. opalescénțe

opalescénță s. f., g.-d. art. opalescéntei; pl. opalescénte

OPALESCÉNȚĂ s.f. Calitatea de a fi opalescent, de a avea reflexe opaline. [Cf. fr. opalescence, it. opalescenza].

OPALESCÉNȚĂ s. f. 1. calitatea de a fi opalescent. 2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasă să treacă tonurile calde și le reflectă pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparentă. (< fr. opalescence)

OPALESCÉNȚĂ f. fiz. Caracter opalescent; aspect de opal. [G.-D. opalescenței] /<fr. opalescence