OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

OPĂCÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. (Regional) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. (Fig.) în înalt, nori după nori zburau opăriți ca de spaima unei pedepse. CARAGIALE, P. 37. 2. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăriți pe pămînt. ȘEZ. III 31.

opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă

opăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăceáscă

opăcí, opăcésc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca, a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd timpu: du-te și nu te opăci!