*onorábil, -ă adj. (lat. honorabilis). Care face onoare: acțiune onorabilă. Demn de onoare, cinstit: persoană onorabilă. Titlu de onoare dat cuĭva (maĭ mult ironic, ca și stimabil. V. onorat): ĭa ascultă, onorabile domn saŭ (maĭ des) numaĭ onorabile! Adv. În mod onorabil: s’a retras onorabil.